Online-ul va lua o pauză

Nimeni nu este obligat să doneze. Dar realitatea rămâne aceeași.

Nimeni nu este obligat să doneze nimic pentru animalele salvate de mine. Și vreau să încep cu acest lucru cât se poate de clar. Tot ceea ce s-a făcut până acum a fost posibil datorită oamenilor care au ales să ajute, nu din obligație, ci din bunăvoință.

Un lucru este însă cert: am lucrat corect. Nu am ascuns niciun leu, nu am direcționat bani în altă parte, nu am "dispărut" din fața responsabilităților. Am încercat să ofer transparență în tot ceea ce fac, chiar dacă acest lucru nu este mereu popular sau ușor de acceptat în lumea ONG-urilor și a salvării animalelor.

O realitate despre acest domeniu

În zona animalelor salvate și a ONG-urilor se învârt, uneori, sume importante de bani. În același timp, realitatea din teren este că donațiile au scăzut drastic, în timp ce nevoile au rămas aceleași sau chiar au crescut.

Este un echilibru fragil, pe care îl simt zilnic.

Eu sunt conștient de un lucru simplu: de unul singur nu poți duce totul la capăt. Acesta nu este doar un adăpost. Este un mic sanctuar. Animalele nu au fost doar "aduse", ci au fost salvate din situații dificile, tratate, îngrijite și, în multe cazuri, reabilitate complet. În timp, te atașezi. Nu mai sunt "cazuri", sunt suflete de care îți pasă real.

Unde am ajuns acum

Situația actuală este una foarte încărcată:

• Casa de la parter a devenit practic un adăpost
• Rocky este încă în baie
• Am reușit să acomodez 4 pisici în birou, lângă alte 5
• În living se află cățelușa, Samir (paralizat), Rică și Stray (cu ataxie)
• Adăpostul 2 funcționează foarte bine, cu țarcuri noi și pavate
• Adăpostul 1 mai necesită renovări
• Pentru al treilea spațiu de construcție… sincer, în acest moment nu știu dacă îl mai pot duce mai departe

Despre online și lupta pentru vizibilitate

Am încercat luni de zile să rămân activ online, să postez, să fac live-uri, să explic, să arăt. Dar în timp am ajuns la un punct de saturație.

Realitatea este că aceste platforme nu funcționează mereu în favoarea cauzelor serioase. Vizibilitatea este instabilă, iar efortul investit nu se reflectă întotdeauna în rezultate.

Am văzut cum conținutul superficial sau senzațional primește atenție, în timp ce munca reală, constantă și dificilă rămâne adesea în umbră. Nu este o acuzație, este o observație din experiență.

Am avut răbdare luni de zile. Lucrurile nu s-au schimbat semnificativ.

Despre susținere

În acest moment, există câțiva oameni care susțin constant activitatea. Unii mai mult, alții mai puțin, dar stabil. Există însă și realitatea că o parte din acest sprijin este fragil și poate dispărea de la o lună la alta.

Chiar și cu acest sprijin, nu se acoperă toate cheltuielile.

Iar animalele nu așteaptă. Nevoile lor nu se "amână".

Concluzie

Nu scriu acest text ca o plângere. Este doar o descriere sinceră a realității.

Nu cer nimănui să facă mai mult decât poate sau vrea. Dar cred că este important ca oamenii să înțeleagă ce înseamnă, de fapt, să ții în viață un astfel de loc: nu este stabil, nu este simplu, nu este romantic. Este muncă, presiune, responsabilitate și multă adaptare continuă.

Pentru mine, rămâne un angajament față de aceste animale. Cât pot, merg mai departe.

Iar dacă cineva alege să fie alături de noi, ajutorul este întotdeauna binevenit. Dacă nu, este la fel de în regulă. Dar animalele vor avea în continuare nevoie de îngrijire, indiferent de context.

—
Asociația "Căsuța cu Pisici Ana & Hor"

ing. Horațiu Bivolan, Președinte