Povestea unui motănel salvat datorită unei repostări

Pe 24 august 2025, un membru al comunității mele de pe TikTok a republicat un clip. În acel filmuleț, am văzut o pisică ce părea să aibă probleme neurologice. Am dat scroll mai departe, dar ceva m-a făcut să mă întorc la acea postare. Mi-am spus:

"Pisica aceasta merită o viață mai bună!"

Am luat legătura cu persoana care postase, @oricine32. Comunicarea nu a fost deloc ușoară, răspunsurile veneau greu și în mine creștea sentimentul că nu voi reuși să ajut. Între timp, am aflat că pisica nu era la Neptun, ci la Mangalia. Încercam să găsesc soluții: curse ieftine Constanța – Brașov, transportatori voluntari, dar părea imposibil. Aproape îmi pierdusem speranța.

Și atunci s-a întâmplat ceva extraordinar. Un alt membru al comunității, @StraY (Robert), m-a contactat și mi-a spus simplu:

"Pot pleca oricând, la orice oră, din București la Mangalia, ca să aduc pisica."

A fost exact raza de lumină de care aveam nevoie. L-am pus în legătură cu doamna care postase clipul, și în seara de 27 august 2025, pisoiul a fost capturat din locul unde își ducea viața – un carton pus într-o vegetație, lângă un gard. A fost dus pentru o noapte la sora acelei doamne, iar dimineața devreme, la 4:50, Robert a pornit spre el catre Mangalia.

Pe 28 august, la ora 15:20, motănelul a ajuns în sfârșit acasă – la mine, în mijlocul celor 44 de pisicuțe pe care le îngrijesc. Prima noapte am petrecut-o împreună, iar azi urmează prima vizită la Clinica veterinară Honey Hill din Hărman, pentru un consult general. În paralel, voi trimite clipuri și către un medic veterinar din Quebec, un prieten vechi, pentru a avea și opinia lui.

Pisoiul are aproximativ un an, este castrat și este absolut superb. Are acum șansa la o viață pe care altfel nu ar fi putut să o aibă. Afară, vulnerabil cum este, mișcându-se greu, nu ar fi rezistat printre mașini sau câini.

Am aflat că o doamnă în vârstă de 86 de ani îl îngrijea cum putea: îi dădea de mâncare, îl mai adăpostea uneori, dar în mare parte viața lui era tot afară, in parcări. Când a aflat că nu mai este acolo, a plâns. Și este normal. L-a iubit în felul ei, dar realitatea era că pericolele erau prea mari pentru el.

Astăzi însă, pisoiul – pe care l-am botezat Stray, în cinstea celui care l-a adus – este în siguranță. Are o casă, o familie și o șansă reală la o viață frumoasă.

💙 Povestea lui ne arată ceva simplu, dar esențial: o repostare poate salva vieți. Dacă dl. Gabriel nu ar fi republicat acel clip, poate nu l-aș fi văzut niciodată. Și poate Stray nu ar fi fost astăzi lângă mine.